avocățesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. –
Avocat +
suf. -esc.avocățesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat. – Din
avocat +
suf. -esc.avocățesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avocățésc adj. m.,
f. avocățeáscă; pl. m. și
f. avocățéștiavocățesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. —
Avocat +
suf. -esc.