avlie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)avlíe (avlíi), s. f. – Ogradă, bătătură (în Banat și
Trans. de Vest).
Tc. (h)avli, din
ngr. αὐλή (Lokotsch 137);
cf. sb. (h)avlija.avlie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVLÍE, avlii, s. f. (
Reg.) Curte (
1). –
Tc. avlu.