avocat - explicat in DEX

avocat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică celor interesați. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva. [Var.: advocát, -ă s. m. și f.] – Din fr. avocat, lat. advocatus.

avocat (Dicționar de neologisme, 1986)
AVOCÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care reprezintă pe împricinați înaintea instanțelor judecătorești și care îndeplinește unele dintre actele de procedură. [Var. advocat, -ă s.m.f. / < lat. advocatus, cf. germ. Advokat, it. avvocato, fr. avocat].

avocat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AVOCÁT, -Ă s. m. f. persoană care are calitatea de a acorda asistență juridică. (< fr. avocat, lat. advocatus)

avocat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
AVOCAT ciolănar, clănțău, cuvântător, jongler, maestru, predicator, prezentator.

avocat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care are pregătirea și calitatea de a da consultații în chestiuni juridice și de a reprezenta pe împricinați în fața instanțelor. [Var.: advocát, -ă s. m. și f.] – Fr. avocat (lat. lit. advocatus).

avocat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*avocát, V. advocat.

avocat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
avocát (jurist) s. m., pl. avocáți; abr. av.

avocat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AVOCÁT, -Ă, avocați, -te, s. m. și f. Persoană care, pe baza calificării și a pro­fesiunii sale, are calitatea, de a acorda asistență juridică. ◊ Expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua insistent apărarea cuiva. [Var.: (rar) advocat, -ă s. m. și f.] — Din fr. avocat, lat. advocatus.