avocățel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AVOCĂȚÉL,avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. – Avocat + suf. -el.
avocățel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AVOCĂȚÉL,avocăței, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat.
avocățel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) avocățél s. m., pl. avocățéi, art. avocățéii
avocățel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AVOCĂȚÉL,avocăței, s.m. (Depr.) Diminutiv al lui avocat. — Avocat + suf. -el.