avariție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AVARÍȚIE s. f. Zgârcenie. – Din
lat. avaritia, fr. avarice.avariție (Dicționar de neologisme, 1986)AVARÍȚIE s.f. Zgârcenie. [Gen.
-iei, var.
avarițiune s.f. / < fr.
avarice, it.
avarizia, lat.
avaritia].
avariție (Marele dicționar de neologisme, 2000)AVARÍȚIE s. f. zgârcenie, calicie. (< lat.
avaritia, fr.
avarice)
avariție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AVARÍȚIE s. f. Zgârcenie. –
Fr. avarice (
lat. lit. avaritia).
avariție (Dicționaru limbii românești, 1939)*avaríție f. (lat.
avaritia). Zgîrcenie, prea mare ĭubire de banĭ.
avariție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)avaríție (-ți-e) s. f.,
art. avaríția (-ți-a), g.-d. avaríții, art. avaríțieiavariție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)avariție f. sgârcenie, iubire excesivă de bani.
avariție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AVARÍȚIE s. f. Zgârcenie. —
Din lat. avaritia, fr. avarice.