autotrofie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOTROFÍE s. f. Mod de hrănire specific organismelor autotrofe. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autotrophie.autotrofie (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOTROFÍE s.f. Mod de hrănire al organismelor autotrofe. [< fr.
autotrophie].
autotrofie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOTROFÍE s. f. mod de hrănire a organismelor autotrofe. (< fr.
autotrophie)
autotrofie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autotrofíe (a-u-to-tro-) s. f.,
art. autotrofía, g.-d. autotrofíi, art. autotrofíeiautotrofie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOTROFÍE s. f. Mod de hrănire specific organismelor autotrofe. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autotrophie.