autotrof - explicat in DEX

autotrof (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOTRÓF, -Ă, autotrofi, -e, adj. (Despre organisme vegetale) Care este capabil să transforme substanțele anorganice în elemente organice necesare hranei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophe.

autotrof (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOTRÓF, -Ă adj. (Biol.; despre organisme) Care își produce singur substanțele de care are nevoie. [Pron. a-u-, pl. -fi, -fe. / < fr. autotrophe, cf. gr. autos – însuși, trophe – hrană].

autotrof (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme vegetale) care își produce singur substanțele nutritive necesare. (< fr. autotrophe)

autotrof (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autotróf (a-u-to-trof) adj. m., pl. autotrófi; f. autotrófă, pl. autotrófe

autotrof (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOTRÓF, -Ă, autotrofi, -e, adj. (Despre organisme vegetale) Care este capabil să sintetizeze independent substanțe organice din cele anorganice. [Pr.: a-u-] — Din fr. autotrophe.