autotun - explicat in DEX

autotun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu tun. [Pr.: a-u-] – Auto² + tun (după fr. autocanon).

autotun (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOTÚN s.n. Tun cu tracțiune automobilă. [Pron. a-u-, pl. -nuri. / < auto²- + tun].

autotun (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOTÚN s. n. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe șenile, cu armament de artilerie puternic. (< auto² + tun)

autotun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autotún (a-u-) s. n., pl. autotúnuri

autotun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOTÚN, autotunuri, s. n. 1. Tun de calibru mare tractat de un autovehicul. 2. Autovehicul de luptă echipat cu o piesă de artilerie. [Pr.: a-u-] — Auto²- + tun (după fr. autocanon).