autotren (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOTRÉN, autotrenuri, s. n. Autovehicul cu una sau mai multe remorci.[
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
tren.autotren (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOTRÉN s.n. Ansamblu format dintr-un autovehicul și una sau mai multe remorci. [Pl.
-uri. / cf. it.
autotreno].
autotren (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOTRÉN s. n. ansamblu format dintr-un autovehicul cu una sau mai multe remorci; (mil.) convoi de automobile. (< it.
autotreno)
autotren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*autotrén (a-u-) s. n.,
pl. autotrénuriautotren (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOTRÉN, autotrenuri, s. n. Autovehicul cu una sau mai multe remorci. [
Pr.:
a-u-] —
Auto2- + tren.