autotransportor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOTRANSPORTÓR, autotransportoare, s. n. Autovehicul militar blindat pentru transportul de trupe. [
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
transportor.autotransportor (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOTRANSPORTÓR s.n. Autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul infanteriei. [Pl.
-oare. / <
auto2- +
transportor].
autotransportor (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOTRANSPORTÓR, -OÁRE I.
s. m. f. cel care lucrează pe o mașină de transportat materiale. II. s. n. autovehicul blindat de luptă, neînarmat, folosit în transportul trupelor. (< auto
2 + transportor)
autotransportor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!autotransportór (a-u-to-tran-spor-/-trans-por-) s. n.,
pl. autotransportoáreautotransportor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOTRANSPORTÓR, autotransportoare, s. n. Autovehicul militar blindat pentru transportul de trupe. [
Pr.:
a-u-] —
Auto2- + transportor.