autorizà - explicat in DEX

autoriza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A împuternici pe cineva sau ceva cu o autoritate (publică). ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoriser.

autoriza (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTORIZÁ vb. I. tr. A da cuiva permisiunea, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite, a îngădui. [Cf. fr. autoriser, it. autorizzare].

autoriza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTORIZÁ vb. tr. a da cuiva dreptul, puterea de a face ceva; a împuternici; a permite. (< fr. autoriser)

autoriza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. A învesti pe cineva cu o autoritate publică; a delega. ♦ A îngădui, a permite. [Pr.: a-u-] – Fr. autoriser.

autoriza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autorizá (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 3 autorizeáză

autoriza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTORIZÁ, autorizez, vb. I. Tranz. 1. A împuternici pe cineva pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea unui act. ♦ A da cuiva dreptul de a face, de a spune etc. ceva. 2. A încuviința printr-un act al administrației de stat înființarea, ca persoană juridică, a unei organizații obștești. [Pr.: a-u-] — Din fr. autoriser.

autorizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
autorizà, v. a da dreptul, voia de a face ceva.