autorizat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are autorizație. [
Pr.:
a-u-] –
V. autoriza.autorizat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit (să facă sau să spună ceva). ♦ Făcut de o persoană care are autorizație.
Declarații autorizate. [
Pr.:
a-u-] –
V. autoriza.autorizat (Dicționaru limbii românești, 1939)*autorizát, -ă adj. Care are autoritate.
Fig. Competent:
scriitor autorizat.autorizat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTORIZÁT, -Ă, autorizați, -te, adj. Împuternicit cu o autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva. ♦ Făcut de o persoană care are o autorizație. [
Pr.:
a-u-] —
V. autoriza.