autohemoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOHEMOTERAPÍE, autohemoterapii, s. f. (
Med.) Hemoterapie ieșită din uz, efectuată cu sângele pacientului. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autohémotherapie.autohemoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOHEMOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament constând din injectarea unei cantități mici de sânge provenit de la același individ. [Gen.
-iei. / < fr.
autohémothérapie, cf. gr.
autos – însuși,
haima – sânge,
therapeia – tratament].
autohemoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOHEMOTERAPÍE s. f. hemoterapie din injectarea unei cantități mici de sânge provenit de la același individ; autotransfuzie (2). (< fr.
autohémothérapie)
autohemoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autohemoterapíe (
înv.)
(a-u-) s. f.,
art. autohemoterapía, g.-d. autohemoterapíi, art. autohemoterapíeiautohemoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOHEMOTERAPÍE s. f. (
Med.) Tratament utilizat în unele boli alergice, constând în injectarea intramusculară a unei cantități mici de sânge recoltat de la același individ. [Pr:
a-u-] — Din
fr. autohémotherapie.