autoguverna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I.
Refl. (Despre state) A se conduce singur (fără amestec străin). [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
guverna.autoguverna (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOGUVERNÁ vb. I. refl. A se conduce singur. [Cf. fr.
s'autogouverner].
autoguverna (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOGUVERNÁ vb. refl. a se conduce singur. (< fr.
sáutogouverner)
autoguverna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I.
Refl. A se conduce singur (fără amestec străin). – Din
auto1- +
guverna.autoguverna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!autoguverná (a se ~) (a-u-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se autoguverneázăautoguverna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I.
Refl. (Despre state) A se conduce singur (fără amestec străin). [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + guverna.