autohaltă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOHÁLTĂ, autohalte, s. f. Haltă pentru autobuze. [
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
haltă.autohaltă (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOHÁLTĂ s.f. Haltă pentru autobuze. [<
auto2- +
haltă].
autohaltă (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOHÁLTĂ s. f. haltă pentru autobuze. (< auto
2 + haltă)
autohaltă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTOHÁLTĂ, autohalte, s. f. Haltă pentru autobuze. – Din
auto2 +
haltă.autohaltă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)autoháltă (a-u-) s. f.,
g.-d. art. autoháltei; pl. autohálteautohaltă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOHÁLTĂ, autohalte, s. f. Haltă pentru autobuze. [Pr:
a-u-] —
Auto2- + haltă.