autogreder (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOGRÉDER, autogredere, s. n. Greder autopropulsat. [
Pr.:
a-u-] –
Auto2 +
greder.autogreder (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOGRÉDER s.n. Greder autopropulsat, la care comenzile organelor de lucru se fac mecanic. [<
auto2- +
greder].
autogreder (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTOGRÉDER s. n. greder autopropulsat. (< auto
2 + greder)
autogreder (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*autogréder (a-u-to-gre-) s. n.,
pl. autogrédereautogreder (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOGRÉDER, autogredere, s. n. Greder autopropulsat. [
Pr.:
a-u-] —
Auto2- + greder.