autodisciplină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTODISCIPLÍNĂ, s. f. Disciplină liber consimțită. [
Pr.:
a-u-] –
Auto1- +
disciplină.autodisciplină (Dicționar de neologisme, 1986)AUTODISCIPLÍNĂ s.f. Disciplină pe care și-o impune cineva. [Cf. fr.
autodiscipline, it.
autodisciplina].
autodisciplină (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTODISCIPLÍNĂ s. f. disciplină pe care și-o impune cineva. ◊ (într-o unitate școlară) menținerea disciplinei prin elevi. (< fr.
autodiscipline)
autodisciplină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTODISCIPLÍNĂ s. f. Disciplină liber consimțită. [
Pr.:
a-u-] —
Auto1- + disciplină.