autodidact - explicat in DEX

autodidact (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ, cunoștințe științifice și o anumită cultură. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodidacte.

autodidact (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTODIDÁCT, -Ă s.m. și f. Cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. [Pron. a-u-. / < fr. autodidacte, cf. gr. autodidaktos < gr. autos – însuși, didaskein – a învăța].

autodidact (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTODIDÁCT, -Ă s. m. f. cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. (< fr. autodidacte)

autodidact (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care și-a însușit prin forțe proprii, fără ajutorul unui profesor sau al unei forme de învățământ în școală, o serie de cunoștințe de nivel ridicat. [Pr.: a-u-] – După fr. autodidacte (< gr.).

autodidact (Dicționaru limbii românești, 1939)
*autodidáct, -ă s. (vgr. autodídaktos, d. autós, însumĭ, și didásko, învăț). Care a învățat singur (fără profesor).

autodidact (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!autodidáct (a-u-) adj. m., s. m., pl. autodidácți; adj. f., s. f. autodidáctă, pl. autodidácte

autodidact (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
autodidact m. care a învățat singur.

autodidact (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTODIDÁCT, -Ă, autodidacți, -te, s. m. și f. Persoană care s-a instruit singură, în afara școlii și fără profesori. [Pr.: a-u-] — Din fr. autodidacte.