autoapreciere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de
a se autoaprecia; autoevaluare. –
V. autoaprecia.autoapreciere (Dicționar de neologisme, 1986)AUTOAPRECIERE s.f. Faptul de a se autoaprecia. [<
autoaprecia].
autoapreciere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTOAPRECIÉRE, autoaprecieri, s. f. Faptul de
a se autoaprecia; autoevaluare. [
Pr.:
a-u-to-a-pre-ci-e-re] —
V. autoaprecia.