autoaprindere - explicat in DEX

autoaprindere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUTOAPRÍNDERE s. f. Aprindere de la sine a unor combustibili, în anumite condiții de presiune și temperatură. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto¹- + aprindere.

autoaprindere (Dicționar de neologisme, 1986)
AUTOAPRÍNDERE s.f. Aprindere produsă fără intervenția unei surse exterioare de căldură. [< auto¹- + aprindere].

autoaprindere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUTOAPRÍNDERE s. f. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă. (< auto¹- + aprindere)

autoaprindere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUTOAPRÍNDERE s. f. Aprindere de la sine a combustibililor, în anumite condiții de presiune și temperatură. – Din auto¹- + aprindere.

autoaprindere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
autoapríndere (a-u-, -a-prin-) s. f., g.-d. art. autoaprínderii

autoaprindere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUTOAPRÍNDERE s. f. Aprindere spontană a unui combustibil în anumite condiții de presiune și de temperatură. [Pr.: a-u-to-a-] — Auto¹- + aprindere.