autoaprovizionare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AUTOAPROVIZIONÁRE,autoaprovizionări, s. f. Acțiunea de a se autoaproviziona. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoaproviziona.
autoaprovizionare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AUTOAPROVIZIONÁRE,autoaprovizionări, s. f. Acțiunea de a se autoaproviziona și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-a-] — V. autoaproviziona.