autarhie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUTARHÍE, (
2)
autarhii, s. f. 1. Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de economia altor țări.
2. (Rar) Stat care practică autarhia (
1); stare de autoizolare economică a unui stat. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. autarchie.autarhie (Dicționar de neologisme, 1986)AUTARHÍE s.f. 1. Situația unui stat, a unei națiuni care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri, fără import sau ajutor străin. ♦ Stat care se află în această situație.
2. (
În școala cinicilor) Independența indivizilor față de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. [Pron.
a-u-, gen.
-iei. / < it.
autarchia, cf. fr.
autarcie < gr.
autarkeia].
autarhie (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUTARHÍE s. f. 1. (în școala cinicilor) independența indivizilor de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. 2. politică de izolare a unui stat care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri. (< fr.
autarchie)
autarhie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUTARHÍE, (
2)
autarhii, s. f. 1. Politică economică prin care un stat încearcă să-și producă singur toate bunurile de consum.
2. (Rar) Stat care practică autarhia (
1). [
Pr.:
a-u-] – După
fr. autarchie (<
gr.).
autarhie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!autarhíe (a-u-tar-/-ut-ar-) s. f.,
art. autarhía, g.-d. art. autarhíei; (state)
pl. autarhíi, art. autarhíileautarhie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUTARHÍE, (
2)
autarhii, s. f. 1. Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de circuitul economic mondial.
2. Stat care practică autarhia (1); stare de autoizolare economică a unui stat. [
Pr.:
a-u-] — Din
fr. autarchie.