auriu - explicat in DEX

auriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1), aurel, auros. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -iu.

auriu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului. – Din aur + suf. -iu.

auriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
auríŭ, -íe adj. (d. aur). Ca de aur: hîrtie aurie.

auriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
auríu (a-u-) adj. m., f. auríe; pl. m. și f. auríi

auriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
auriu a. care seamănă cu aurul, având coloarea galbenă și lucitoare a aurului: cal auriu.

auriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AURÍU, -ÍE, aurii, adj. (Adesea fig.) De culoarea aurului (1); aurel, auros. [Pr.: a-u-] — Aur + suf. -iu.