aurolacAUROLÁC, -Ă, aurolaci, -ce s. m. și f. (Arg.) Drogat cu aurolac. ◊ Copil sau tânăr fără adăpost, care trăiește prin canale, prin gări sau prin stațiile metroului bucureștean. – Din
aurolac s. n. (produs industrial extrem de toxic, inhalat ca drog).
aurolac (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUROLÁC I.
s. n. lac pentru vopsit elemente metalice conținând solvenți cu efecte halucinogene. II. s. m. (fig.) copil fără cămin, al străzii, care se droghează cu aurolac (I). 3. (p. ext.) redus mintal. (n.
com.)
aurolac (Dicționar de argou al limbii române, 2007)aurolac, aurolaci s. m. 1. copil vagabond
2. (tox.) consumator de substanțe chimice volatile
aurolac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*aurolác1 (substanță)
(a-u-) s. n.aurolac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*aurolác2 (persoană)
(a-u-) s. m.,
pl. auroláciaurolac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUROLÁC, (
1)
s. n., (
2)
aurolaci, s. m. 1. S. n. Produs industrial de culoare aurie cu luciu metalic, folosit în pictură sau pentru lucrări de vopsitorie.
2. S. m. Persoană care inhalează eterul din aurolac (1), pentru a se droga. [
Pr.:
a-u-] —
Aur(o) +
lac.