aurire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AURÍRE,auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1). [Pr.: a-u-] – V. auri.
aurire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AURÍRE,auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1); poleire cu aur. [Pr.: a-u-]
aurire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) auríre(a-u-) s. f., g.-d. art. aurírii; pl. auríri
aurire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AURÍRE,auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1) și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] — V. auri.