audient - explicat in DEX

audient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. [Pr.: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis.

audient (Dicționar de neologisme, 1986)
AUDIÉNT, -Ă s.m. și f. Student care asistă la cursuri fără a fi înscris regulat și fără a se prezenta la examene. [< audia].

audient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AUDIÉNT, -Ă s. m. f. student care asistă la cursuri fără a fi înscris. (< lat. audiens)

audient (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
audient, -ă, audienți, -te s. m., s. f. (intl.) 1. tăinuitor. 2. complice la o crimă

audient (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-di-ent] – Lat. lit. audiens, -ntis.

audient (Dicționaru limbii românești, 1939)
*audiént, -ă adj. și s. (lat. áudiens, -éntis; germ. audient). Care e primit numaĭ să audă lecțiunile, dar nu e primit la examin [!].

audient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
audiént (rar) (a-u-di-ent) s. m., pl. audiénți

audient (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. (Rar) Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a da examene. [Pr.: a-u-di-ent] — Din lat. audiens, -ntis.