audibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUDIBILITÁTE s. f. (
Fiz.) Proprietate a unei vibrații sonore de a putea fi auzită. [
Pr.:
a-u-] – Din
fr. audibilité.audibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)AUDIBILITÁTE s.f. (
Fiz.) Proprietate a unor vibrații de a produce senzația de auz. [Cf. fr.
audibilité].
audibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)AUDIBILITÁTE s. f. proprietate a sunetelor de a fi percepute de ureche. (< fr.
audibilité)
audibilitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUDIBILITÁTE s. f. Proprietate a unei vibrații de a putea fi auzită. – După
fr. audibilité.audibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)audibilitáte (a-u-) s. f.,
g.-d. art. audibilitắțiiaudibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUDIBILITÁTE s. f. (
Fiz.) Proprietate a unei unde sonore de a putea fi auzită. [Pr:
a-u-] — Din
fr. audibilité.