audiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AUDIÉRE, audieri, s. f. Acțiunea de
a audia. [
Pr.:
a-u-di-e-] –
V. audia.audiere (Dicționar de neologisme, 1986)AUDIÉRE s.f. Acțiunea de a audia și rezultatul ei ; (
spec.) ascultarea martorilor într-un proces juridic. [Pron.
a-u-di-e-. [<
audia].
audiere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AUDIÉRE, audieri, s. f. Acțiunea de
a audia. [
Pr.:
a-u-di-e-]
audiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)audiére (a-u-di-e-) s. f.,
g.-d. art. audiérii; pl. audiériaudiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AUDIÉRE, audieri, s. f. Acțiunea de
a audia și rezultatul ei. [
Pr.:
a-u-di-e-] —
V. audia.