atotcunoscător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE,atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. – A + tot + cunoscător.
atotcunoscător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *atotcunoscătór adj. m., pl. atotcunoscătóri; f. sg. și pl. atotcunoscătoáre
atotcunoscător(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ATOTCUNOSCĂTÓR, -OÁRE,atotcunoscători, -oare, adj. Care cunoaște totul. — Atot- + cunoscător.