atotputernic - explicat in DEX

atotputernic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Atot- + puternic (după lat. omnipotens).

atotputernic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -e, adj. Cu putere nelimitată, care poate orice. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Din atot- + puternic (după lat. omnipotens).

atotputernic (Dicționaru limbii românești, 1939)
atotputérnic orĭ a-tot-putérnic, -ă adj. Omnipotent, care poate tot.

atotputernic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
atotputérnic adj. m., pl. atotputérnici; f. atotputérnică, pl. atotputérnice

atotputernic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atotputernic a. care poate tot: cel atotputernic ce apele încheagă AL.

atotputernic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATOTPUTÉRNIC, -Ă, atotputernici, -ce, adj., n. pr. m. 1. Adj. Cu putere neli­mitată, care poate orice. 2. N. pr. m. art. Dumnezeu — Atot- + puternic (după lat. omnipotens).