aterină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent (
Atherina mochon). – Din
ngr. atherína.aterină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)aterínă (ateríne), s. f. – Peștișor marin de culoare argintie.
Ngr. ἀυερίνα „specie de pește”, sau
tc. aterina, din
gr. ἀυερίνη (Meyer,
Türk. St., I, 21).
aterină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ATERÍNĂ (‹
ngr.)
s. f. Pește teleostean marin, lung de 10-15 cm, cu corpul turtit, aproape transparent, cu o dungă argintie pe mijloc (
Atherina machon pontica). Folosit mai ales ca nadă.
aterină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor de mare de culoare argintie, întrebuințat de obicei ca nadă (
Atherina hepsetus). –
Ngr. atherina.aterină (Dicționaru limbii românești, 1939)aterínă f., pl.
e (ngr.
atherina). Un fel de peștișor marin pe care pescariĭ îl pun în undiță ca să momească peștiĭ maĭ marĭ (
atherina hepsetus și
ath. pontica).
aterină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aterínă s. f.,
g.-d. art. aterínei; pl. ateríneaterină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor marin de culoare argintie, aproape transparent
(Atherina machon pontica). — Din
ngr. atherina.