atenuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de
a (se) atenua și rezultatul ei. [
Pr.:
-nu-a-] –
V. atenua.atenuare (Dicționar de neologisme, 1986)ATENUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. ♦ (
Fiz.) Micșorare a intensității sau amplitudinii undelor progresive la trecerea printr-un mediu. ♦ Mărime caracteristică pentru scăderea unui semnal de telecomunicații. [<
atenua].
atenuare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de
a (se) atenua. [
Pr.:
-nu-a-]
atenuare (Dicționaru limbii românești, 1939)*atenuáre f. Acțiunea de a atenua.
atenuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atenuáre (-nu-a-) s. f.,
g.-d. art. atenuắrii (-nu-ă-); pl. atenuắriatenuare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de
a (se) atenua și rezultatul ei. [
Pr.:
-nu-a-] —
V. atenua.