atenție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÉNȚIE, (
3)
atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție.
2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊
Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva.
A da (sau
a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama!
3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊
Loc. vb. A da (sau
a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (
Concr.) Dar, cadou. [
Var.:
atențiúne s. f.] – Din
fr. attention, lat. attentio, -onis.