atelaj - explicat in DEX

atelaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATELÁJ, atelaje, s. n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). – Din fr. attelage.

atelaj (Dicționar de neologisme, 1986)
ATELÁJ s.n. 1. Pereche de animale de tracțiune înhămate cu harnașamentul necesar. ♦ Fel de a înhăma animalele de tracțiune. 2. Echipamentul de legătură dintre două vehicule. [< fr. attelage].

atelaj (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ateláj (ateláje), s. n. – Ansamblu format din animale de tracțiune. – Var. (înv.) atelagiu. Fr. attelage.

atelaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATELÁJ s. n. 1. animalele de tracțiune înhămate la un vehicul și harnașamentul necesar. 2. harnașament pentru caii unui atelaj (1). 3. echipament de legătură dintre două vehicule. 4. figură de stil, prin coordonarea unui termen concret cu unul abstract. (< fr. attelage)

atelaj (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
atelaj, atelaje, s. n. (glum.) iubită, amantă

atelaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATELÁJ, atelaje, s. n. 1. Pereche (sau perechi) de animalele de tracțiune, cu harnașamentul necesar; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). 2. Echipamentul de legătură dintre două vehicule. – Fr. attelage.

atelaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ateláj n., pl. e (fr. attelage). Barb. Înhămătură.

atelaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ateláj s. n., pl. ateláje

atelaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATELÁJ, atelaje, s. n. Ansamblu format din animalele de tracțiune și harnașamentul acestor animale; (impr.) animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag (sau numai vehiculul). — Din fr. attelage.