atelier - explicat in DEX

atelier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același produs. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care îsi desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Artiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] – Din fr. atelier.

atelier (Dicționar de neologisme, 1986)
ATELIÉR s.n. 1. Loc, încăpere, local înzestrat cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local. 2. Încăpere de lucru a unui pictor, a unui sculptor, a unui fotograf etc. [Pron. -li-er. / < fr. atelier].

atelier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ATELIÉR s. n. 1. încăpere, local cu unelte sau mașini unde se desfășoară o activitate meșteșugărească sau industrială. ◊ totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local. 2. încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc. ◊ artiștii, elevii, studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). (< fr. atelier)

atelier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un astfel de local. 2. Încăpere sau grup de încăperi în care se lucrează opere de artă sau lucrări de arhitectură, prin munca individuală sau colectivă a unor artiști plastici sau arhitecți; p. ext. ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri. [Pr.: -li-er] – Fr. atelier.

atelier (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ateliér n., pl. e (fr. atelier). Loc de lucrat, oficină: atelier de pictură, de croitorie. Totalu lucrătorilor din atelier.

atelier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ateliér (-li-er) s. n., pl. ateliére

atelier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
atelier n. 1. locul unde lucrează artiști sau lucrători; 2. lucrătorii unui atelier.

atelier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ATELIÉR, ateliere, s. n. 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată. ♦ Parte dintr-o întreprindere industrială în care se execută aceeași operație sau același pro­dus. ♦ Totalitatea muncitorilor care lucrează într-un atelier (1). 2. Încăpere sau grup de încăperi în care își desfășoară activitatea un pictor sau un sculptor. ♦ Ar­tiștii, elevii sau studenții care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru într-un atelier (2). [Pr.: -li-er] — Din fr. atelier.