ateism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATEÍSM s. n. Negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități; concepție care se bazează pe această negare. – Din
fr. athéisme.ateism (Dicționar de neologisme, 1986)ATEÍSM s.n. Concepție materialistă care respinge religia, credința în supranatural și existența oricărei divinități, a miracolelor și a vieții de apoi; negare a lui Dumnezeu. [< fr.
athéisme, it.
ateismo < gr.
a – fără,
theos – zeu].
ateism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATEÍSM s. n. concepție materialistă care respinge orice religie, orice credință în supranatural. (< fr.
athéisme)
ateism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATEÍSM s. n. Concepție care constă în negarea, fundamentată științific, a religiei, a credinței în miracole, în viața de apoi. –
Fr. athéisme (<
gr.).
ateism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ateísm s. n.ateism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ateism n. părerea sau doctrina ateiștilor.
ateism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATEÍSM s. n. Doctrină care se bazează pe negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități. — Din
fr. athéisme.