ateist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din
fr. athéiste.ateist (Dicționar de neologisme, 1986)ATEÍST, -Ă adj. De ateu, referitor la ateism. [Cf. fr.
athéiste, it.
ateista].
ateist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATEÍST, -Ă adj. referitor la ateism; de ateu. (< fr.
athéiste)
ateist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. –
Fr. athéiste.ateist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ateíst adj. m.,
pl. ateíști; f. ateístă, pl. ateísteateist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ateist m. cel ce neagă existența lui Dumnezeu.
ateist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATEÍST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. — Din
fr. athéiste.