atelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ATÉLĂ, atele, s. f. Piesă (din lemn, carton sau metal) folosită pentru a imobiliza în mod provizoriu membrele fracturate. – Din
fr. attelle.atelă (Dicționar de neologisme, 1986)ATÉLĂ s.f. Scândurică folosită pentru a imobiliza un membru fracturat. [< fr.
attelle, cf. lat.
astula – bastonaș].
atelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ATÉLĂ s. f. piesă metalică, din lemn sau material plastic, pentru imobilizarea unui membru fracturat. (< fr.
attelle)
atelă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ATÉLĂ, atele, s. f. Fiecare dintre elementele care formează împreună un dispozitiv întrebuințat pentru a imobiliza corpul sau membrele bolnave, în special fracturate. –
Fr. attelle.atelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)atélă s. f.,
g.-d. art. atélei; pl. atéleatelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ATÉLĂ, atele, s. f. Piesă (din lemn, carton sau metal) folosită pentru a imobiliza în mod provizoriu membrele fracturate. — Din
fr. attelle.