astrometrie - explicat in DEX

astrometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. – Din fr. astrométrie.

astrometrie (Dicționar de neologisme, 1986)
ASTROMETRÍE s.f. Tehnica determinării locului de observație raportat la diferiți aștri de pe bolta cerească. [Gen. -iei. / < fr. astrométrie, cf. gr. astron – astru, metron – măsură].

astrometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASTROMETRÍE s. f. ramură a astronomiei, tehnica determinării poziției aștrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc. (< fr. astrométrie)

astrometrie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASTROMETRÍE s. f. Tehnica determinării locului de observație raportat la sfera cerească sau la diferiți aștri principali de pe bolta cerească. – Fr. astrométrie.

astrometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
astrometríe (-me-tri-) s. f., art. astrometría, g.-d. astrometríi, art. astrometríei

astrometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASTROMETRÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu stabilirea poziției stelelor, cu determinarea coordonatelor geografice etc. — Din fr. astrométrie.