astronaut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTRONAÚT, astronauți, s. m. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. – Din
fr. astronaute.astronaut (Dicționar de neologisme, 1986)ASTRONAÚT s.m. Cel care explorează spațiul cosmic, care navighează către aștri; cosmonaut. [Pron.
-na-ut. / < fr.
astronaute, engl.
astronaut, cf. gr.
astron – astru,
nauta – navigator].
astronaut (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASTRONAÚT, -Ă s. m. f. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut. (< fr.
astronaute)
astronaut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)astronaút s. m.,
pl. astronaúțiastronaut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTRONAÚT, -Ă, astronauți, -te, s. m. și
f. Persoană care călătorește în spațiul cosmic cu o astronavă; cosmonaut. — Din
fr. astronaute.