astronautic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică, de astronautică.
2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. – Din
fr. astronautique.astronautic (Dicționar de neologisme, 1986)ASTRONAÚTIC, -Ă adj. Referitor la astronautică. [< fr.
astronautique].
astronautic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASTRONAÚTIC, -Ă I.
adj. referitor la astronautică. II. s. f. știința și tehnica zborurilor cosmice: cosmonautică. (< fr.
astronautique)
astronautic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj. 1. Referitor la astronautică (
2), de astronautică. – Din
fr. astronautique.astronautic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTRONAÚTIC, -Ă, astronautici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Referitor la astronautică (2), de astronautică.
2. S. f. Disciplină care studiază mijloacele și posibilitățile de zbor în spațiul cosmic; cosmonautică. — Din
fr. astronautique.