astereală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. –
Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” <
astar, înv., „pânză ordinară” <
tc.) +
suf. -eală.astereală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezate pe un schelet de lemn, pentru a susține un strat de material (învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc). – Din
astărí (ieșit din uz) +
suf. -eală.astereală (Dicționaru limbii românești, 1939)astereálă, asterésc, V.
astăr-.astereală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!astereálă s. f.,
g.-d. art. asterélii; pl. asteréliastereală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASTEREÁLĂ, astereli, s. f. Căptușeală de scânduri așezată pe un schelet de lemn, pentru a susține învelitoarea unui acoperiș, o boltă de beton în timpul turnării etc. —
Astări (ieșit din uz, „a căptuși cu scânduri” <
astar, înv., „pânză ordinară” <
tc.) +
suf. -eală.