aspirantură - explicat in DEX

aspirantură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura.

aspirantură (Dicționar de neologisme, 1986)
ASPIRANTÚRĂ s.f. (În trecut) Formă de studiu care era organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior pentru pregătirea specialiștilor și cercetătorilor, absolvenți ai facultăților și institutelor, în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. [< rus. aspirantura].

aspirantură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior și institutele de cercetare științifică pentru pregătirea în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. (< rus. aspirantura)

aspirantură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASPIRANTÚRĂ s. f. Formă de studiu organizată pe lângă universități și institute de cercetări științifice, pentru pregătirea persoanelor care au trecut examenul de stat, în vederea obținerii titlului superior de „candidat în științe”. – Rus. aspirantura.

aspirantură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aspirantúră (înv.) s. f., g.-d. art. aspirantúrii

aspirantură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASPIRANTÚRĂ s. f. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Sistem de pregătire post­universitară și academică a viitorilor candidați în științe. — Din rus. aspirantura.