aspirare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de
a aspira și rezultatul ei; aspirație. –
V. aspira.aspirare (Dicționar de neologisme, 1986)ASPIRÁRE s.f. Acțiunea de a aspira și rezultatul ei; aspirație. [<
aspira].
aspirare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de
a aspira și rezultatul ei.
aspirare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)aspiráre s. f.,
g.-d. art. aspirắrii; pl. aspirắriaspirare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASPIRÁRE, aspirări, s. f. Acțiunea de
a aspira și rezultatul ei; aspirație. —
V. aspira.