aspira - explicat in DEX

aspira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspira o dată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. – Din fr. aspirer, lat. aspirare.

aspira (Dicționar de neologisme, 1986)
ASPIRÁ vb. I. 1. tr. A trage aer în plămâni; a inspira. ♦ (Despre o pompă) A trage, a absorbi (un fluid) prin modificarea presiunii aerului. ♦ A pronunța un sunet întovărășindu-l de un sunet laringal. 2. intr. (Fig.) A ținti, a năzui, a tinde spre ceva. [P.i. aspir, conj. -re. [< fr. aspirer, it. aspirare < lat. adspirare].

aspira (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASPIRÁ vb. I. tr. 1. a trage aer în plămâni; a inspira. 2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.) 3. a pronunța un sunet, întovărășindu-l de un sunet laringal. II. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre). (< fr. aspirer, lat. adspirare)

aspira (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASPIRÁ, aspír, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni; p. ext. a inspira odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a ținti către ceva. – Fr. aspirer (lat. lit. aspirare).

aspira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aspirá (a ~) vb., ind. prez. 3 aspíră

aspirà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
aspirà v. 1. a trage aerul în plămâni; 2. Gram. a rosti din gâtlej (litera h); 3. fig. a dori foarte.

aspira (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASPIRÁ, aspir, vb. I. 1. Tranz. A trage aerul în plămâni, a inspira; p. ext. a inspi­ra odată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere. ♦ (Despre o pompă) A trage în sus un lichid, un gaz, praful etc. 2. Intranz. Fig. A năzui, a tinde către ceva. — Din fr. aspirer, lat. aspirare.