asentiment - explicat in DEX

asentiment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment.

asentiment (Dicționar de neologisme, 1986)
ASENTIMÉNT s.n. Consimțământ voluntar la propunerea, la acțiunea cuiva; învoire, permisiune. ◊ A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. [Pl. -te. / cf. fr. assentiment].

asentiment (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASENTIMÉNT s. n. consimțământ voluntar la propunerea, în acțiunea cuiva; permisiune. ♦ a fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva. (< fr. assentiment)

asentiment (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASENTIMÉNT s. n. Consimțământ, aprobare. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – După fr. assentiment.

asentiment (Dicționaru limbii românești, 1939)
*asentimént n., pl. e (fr. assentiment. V. sentiment). Consentiment, aprobare: a-țĭ da asentimentu la o acțiune.

asentiment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asentimént s. n., pl. asentiménte

asentiment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asentiment n. consimțire de bună voie.

asentiment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în confor­mitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. — Din fr. assentiment.