asemui - explicat in DEX

asemui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A³- + seamă + suf. -ui.

asemui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. A stabili o asemănare; a asemăna, a compara. ♦ A lua pe cineva drept altul; a confunda. [Var.: semuí vb. IV] – Din a³ + seamă.

asemui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
asemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiésc, imperf. 3 sg. asemuiá; conj. prez. 3 să asemuiáscă

asemui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASEMUÍ, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confun­da. — A³ + seamă + suf. -ui.

asemuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
asemuì v. a asimila, a compara: a-i asemui cu șire lungi de melancolici cocori OD. [Dela seamă cu sufixul ui (cf. prețui)].