ascetic - explicat in DEX

ascetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini. – Din fr. ascétique.

ascetic (Dicționar de neologisme, 1986)
ASCÉTIC, -Ă adj. De ascet. [Cf. fr. ascétique, it. ascetico, lat.bis. asceticus].

ascetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASCÉTIC, -Ă I. adj. de ascet. II. s. f. ramură a teologiei care studiază viața și operele marilor asceți creștini. (< fr. ascétique)

ascetic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -e, adj. De ascet. – Fr. ascétique (< gr.).

ascetic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ascétic, -ă adj. (vgr. asketikós). De ascel.

ascetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj. 1. Care aparține ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. – Din fr. ascétique.

ascetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascétic adj. m., pl. ascétici; f. ascétică, pl. ascétice

ascetic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ascetic a. privitor la vieața penitentă și pioasă.

ascetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCÉTIC, -Ă, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține ascetului, ascetismu­lui sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. S. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismu­lui. — Din fr. ascétique.