ascensor - explicat in DEX

ascensor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. – DIn fr. ascenseur.

ascensor (Dicționar de neologisme, 1986)
ASCENSÓR s.n. Cabină sau platformă care transportă oameni și materiale în sus și în jos într-o clădire cu mai multe etaje, într-o mină etc.; lift. [< fr. ascenseur].

ascensor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ASCENSÓR s. n. cabină, platformă care transportă pe verticală oameni și materiale într-o clădire cu etaje, într-o mină; lift. (< fr. ascenseur)

ascensor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ASCENSÓR, ascensoare, s.n Cabină sau platformă antrenată de un motor prin intermediul unui cablu, cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane; lift. – Fr. ascenseur (lat. lit. ascensor).

ascensor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ascensór n., pl. oare (lat. ascénsor, -óris, suitor; fr. ascenseur). Aparat pin [!] ajutoru căruĭa te suĭ saŭ te coborĭ într' o casa orĭ într' o mină fără să te foloseștĭ de scară. – Inventatoru ascensoruluĭ e George Hyde (din Statele Unite), care nu găsea chiriașĭ p. caturile superioare ale caseĭ luĭ, care avea opt caturĭ. V. hîrzob.

ascensor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ascensór s. n., pl. ascensoáre

ascensor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ascensor n. aparat în loc de scară, spre a se sui în etajele de sus și coborî.

ascensor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ASCENSÓR, ascensoare, s. n. Cabină sau platformă cu ajutorul căreia se transportă, pe linie verticală, mărfuri sau persoane (în clădirile cu mai multe etaje); lift. — Din fr. ascenseur.