ascetism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ASCETÍSM s. n. 1. Concepție religioasă sau morală care preconizează un mod de viață extrem de auster, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuințelor materiale etc.; asceză.
2. Mod de viață preconizat de ascetism (
1); viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. – Din
fr. ascétisme.ascetism (Dicționar de neologisme, 1986)ASCETÍSM s.n. Doctrină etică-religioasă care propovăduiește renunțarea la plăceri și impune o viață austeră și retrasă; viață de ascet, sihăstrie; (
fig.) viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. [Cf. fr.
ascétisme, it.
ascetismo].
ascetism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ASCETÍSM s. n. 1. mod de viață prin austeritate; anahoretism, asceză. 2. doctrină etico-religioasă care propovăduiește ascetismul (1). (< fr.
ascétisme)
ascetism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ASCETÍSM s. n. Concepție mistico-religioasă care propagă o viață severă, retrasă de societate; sihăstrie;
fig. viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. –
Fr. ascétisme (<
gr.).
ascetism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ascetísm s. n.ascetism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ascetism n.
1. vieață de ascet;
2. deprindere de a-și stăpâni orice poftă a simțurilor.
ascetism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ASCETÍSM s.
n. 1. Doctrină religioasă sau morală care preconizează asceza (2).
2. Mod de viață caracterizat prin asceză;
fig. viață austeră și retrasă pe care o duce cineva. — Din
fr. ascétisme.